Sunetul ţ. Literele ţ şi Ţ. Repovestirea unui text audiat.
Azi la CLR am intuit imaginile din manual, am citit pe litere şi silabe cuvintele asociate imaginilor şi am sesizat faptul că erau perechi de cuvinte: al doilea dintre ele fiind varianta diminutivală a primului cuvânt ("am alintat cuvântul şi l-am făcut mai mic": ex: "stele / steluţe"). Pentru a consolida formarea acestor cuvinte "alintate" am jucat jocul "Micşorează-mă, te rog!" în cadrul căruia am format cuvinte "alintate" pornind de la nişte cuvinte date: "copil / copilaş", "bancă / băncuţă", "creion / creionaş", "pom / pomişor", "caiet / caieţel" , "foarfecă / forfecuţă" etc. Am încercuit litera "Ţ" în cuvintele asociate imaginilor, apoi am colorat numai imaginile în a căror denumire se auzea sunetul "ţ". Am audiat un fragment din lectura "Micul Prinţ" după Antoine De-Saint-Exupery, am intuit imaginile din manual ce înfăţişau momente din lectură, am povestit textul citit, apoi pentru înţelegerea mai bună a conţinutului lecturii, am ascultat un rezumat al acesteia în care erau povestite pe scurt toate aventurile prin care a trecut Micul Prinţ în încercarea sa de a-şi găsi un prieten.
În afară de conţinutul povestit în cadrul rezumatului, am mai aflat că lectura începe cu amintirile autorului de pe vremea când avea 6 ani şi era un mare iubitor de pictură şi desen. Astfel, impresionat de o imagine din junglă în care un şarpe boa înghiţea un animal sălbatic, autorul a desenat un astfel de şarpe care înghiţise un elefant. A arătat desenul său unor oameni mari şi i-a întrebat dacă sunt cumva speriaţi de acea imagine, iar aceştia, neînţelegându-i desenul i-au spus că n-au cum să fie speriaţi de o pălărie. Autorul a desenat mai apoi elefantul în interiorul şarpelui pentru ca şi adulţii să-şi dea seama ce a vrut el să deseneze. Dezamagit că cei mari nu i-au înţeles şi apreciat desenul, recomandându-i să se lase de acest hobby, autorul ajunge la concluzia că oamenii mari nu înţeleg niciodată nimic şi le trebuie o grămadă de explicaţii, fiindcă tind mereu să-şi complice viaţa, în loc să vadă partea frumoasă şi simplă a lucrurilor.
Am aflat de asemenea că atunci când Micul Prinţ l-a rugat pe autor să-i deseneze o oaie, copilul a fost foarte îngrijorat de faptul că dacă va lua cu el oaia pe asteroid s-ar putea să nu încapă acolo sau s-ar putea să-i mănânce floarea lui cea dragă. Aşa că autorul i-a desenat o cutie şi i-a spus că oaia se află înauntru ei.
Am aflat şi că datorită faptului că asteroidul pe care trăia Micul Prinţ era atât de mic s-a întâmplat ca acesta să vadă 43 de apusuri de Soare într-un interval foarte scurt de timp, mutându-se puţin mai în lateral.
Am învăţat, în urma audierii acestui text, că ar trebui să vedem cu toţii importanţa lucrurilor mărunte din jurul nostru, fără a ne complica şi a ne pierde în detalii nesemnificative, că prietenii adevăraţi sunt uneori mai aproape de noi decât credem şi că lumea este mai frumoasă atunci când e văzută cu inima decât cu ochii. Am trasat cu creionul peste cuvântul "telescop" scris cu litere punctate, am citit pe litere şi silabe cuvintele propuse în manual, apoi am trasat cu creionul peste conturul acestora punctat, scriindu-le.
În finalul lecţiei am vizionat într-un material PPS o poveste cu predicţii numită "Vrei să fii prietenul meu?" de Eric Carle. Aflat în căutarea unui prieten, la fel ca Micul Prinţ, un şoricel întâlneşte o mulţime de animale pe care le întreabă dacă vor să-i fie prieteni. Acesta vede mai întâi cozile animalelor, aşa că noi am ghicit, pe rând, cu ce animal urma şoricelul să se întâlnească urmărind cu atenţie tipul cozii din imagini. În urma vizionării acestei poveşti am învăţat că prietenul potrivit exte unul care are foarte multe lucruri în comun cu noi, pentru că, deşi şoricelul a vrut să fie prieten cu diferite animale, care l-au refuzat, el nu era de fapt potrivit cu niciuna dintre ele, găsindu-şi până la urmă ca prieten tot un şoricel ca şi el.
Luna. Planetele. Numerele naturale de la 20 la 31 (ordonare, vecini).
La MEM am discutat pe baza unui material PPS şi a unor planşe demonstrative despre Lună ca unic satelit natural al Pământului. Am înţeles mai întâi ce înseamnă "satelit natural" al unei planete şi am realizat diferenţa între acesta şi "satelitul artificial" care este construit de om. Am reţinut faptul că Luna se învârte în jurul Pământului şi se formează astfel lunile anului, că ea nu are lumină proprie fiind luminată de Soare, ca şi Pământul, că datorită faptului că e luminată diferit de Soare, ea are aspecte diferite (fazele lunii): este rotundă (lună plină), sub formă de semicerc sau arcuită şi că luna are pe suprafaţa ei nenumărate cratere. Am discutat apoi despre sateliţii artificiali şi despre importanţa acestora, fiindcă ei plutind în jurul Pământului îl fotografiază pentru ca oamenii să realizeze apoi hărţi geografice, oferă informaţii preţioase în legătură cu mişcarea norilor (date importante pentru meteorologi), dar şi a navelor ce plutesc pe oceane, fac posibile convorbirile telefonice, transmisiunile TV şi internetul şi nu în ultimul rând studiază stele şi planetele. Am vizionat apoi un material video ce prezenta diferenţa de mărime între planete şi stele.
Am discutat pe baza unui material PPS şi a unor planşe model despre Sistemul Solar şi despre fiecare planetă în parte.
Am încercuit formele pe care le poate avea luna şi am explicat de ce aceasta nu e mereu rotundă şi ce s-ar întâmpla dacă luna nu ar mai exista. Am numărat şi numerotat steluţele date, apoi am scris numărul corespunzător în căsuţă.. Am scris numerele ce lipseau completând şirul de la 16 la 31. Am desenat atâtea obiecte câte indica numărul asociat mulţimii. Am scris vecinii numerelor date, am completat mulţimile cu număr insuficient de elemente cu atâtea câte mai trebuiau pentru a se potrivi cu numărul din căsuţa roşie, am desenat o mulţime cu tot atâtea elemente câte avea mulţimea planetelor şi am scris cifra corespunzătoare în caseta dată, iar în finalul lecţiei am scris numerele de la 1 la 30 în ordine crescătoare şi descrescătoare, pe liniatură de matematică cu pătrăţele.
La AVAP am vizionat un material video în care era prezentată "Povestea Soarelui şi a Lunii" şi am reţinut că aceştia erau frate şi soră, iar Cerul - tatăl lor le-a dat în dar Pământul pentru a-l împărţi cum vor dori. Discutând unul cu altul au hotărât ca Soarele să fie astrul zilei, iar luna să lumineze nopţile, urmând să se întâlnească la răsărit şi la apus. Am realizat apoi un colaj din fire tăiate de lână albastră şi galbenă ce înfăţişa ziua şi noaptea.
