Sunetul d. Literele d şi D. Identificarea, dintr-un şir, a cuvintelor care încep / se termină cu sunetul d.
Azi la CLR am discutat pe marginea unui material PPS despre marca de maşini româneşti Dacia, observând evidenta evoluţie de la prima maşină construită până la cel mai recent model al zilelor noastre. Am descoperit că denumirea vine de la ţara numită Dacia ce a fost cucerită de romani şi transformată în provincie romană formându-se astfel, din convieţuirea dacilor cu romanii, poporul român.
Am sesizat că numele mărcii maşinii noastre naţionale începe cu sunetul "d". Am dat exemple de cuvinte care încep cu sunetul "d", care îl au în
interior sau care se termină cu acest sunet. Am rezolvat exerciţiul 1
din manual colorând bulinele ce corespundeau sunetului "d" din cuvintele
asociate unor imagini. Am vizionat "Povestea literei D" de pe CD-ul
"Alfabetul din poveşti" de la Editura Edu şi am reţinut asemănarea
literei "D" cu dovleacul Dodo şi asemănarea lui "d" cu fructele de dud. Ne-am amintit că omizile (viermii de mătase ai dudului) se hrănesc cu frunze de dud şi că tot pe ramurile acestui copac se atârnă formând coconul din care va ieşi la maturitate fluturele de mătase. Am intuit literele "D" şi "d"
precizând elementele grafice componente şi
ordinea corectă a desenării / scrierii acestora ("D" - o linie
verticală
scrisă de sus în jos, un semicerc cu deschiderea în stânga aşezat în dreapta liniei verticale; "d" - o linie verticală şi un semicerc mic până la jumătatea liniei, aşezat în partea din stânga jos a acesteia). Am observat pe o fişă demonstrativă modalitatea
diferită de scriere a literelor "D" şi
"d" în funcţie de tipul de scris ales.
Am colorat / încercuit cu albastru litera "D" şi cu roşu litera "d" pe o fişă dată şi pe o foaie dintr-un ziar / revistă. Am citit cele patru cuvinte de la exerciţiul 2 pe litere şi silabe, apoi am încercuit litera "d" cu roşu şi litera "D" cu verde.
Efecte ale forţelor (împingerea, tragerea). Alcătuirea unor probleme prin schimbarea numerelor dintr-o problemă rezolvată.
La MEM am continuat discuţia despre maşinuţe. Pornind de la exemplul unui copil care stă mai întâi pe loc afându-se în stare de repaus şi care apoi deplasându-se, se află în stare de mişcare, am observat că spre deosebire de acesta o maşinuţă de jucărie sau chiar una reală are nevoie de acţiunea unui om asupra sa pentru a o face să se deplaseze. Această acţiune sau forţă aplicată unei maşinuţe de jucărie constă fie în împingerea acesteia, fie în tragerea ei. Am exemplificat concret împingând o maşinuţă (forţa se afla în spatele ei), apoi trăgând de o aţă un trenuleţ (forţa se afla în faţa acestuia). Am sesizat de asemenea că viteza şi distanţa parcursă de maşinuţă / trenuleţ sunt influenţate de forţa cu care a fost împinsă / tras. Am rezolvat problemele din manual intuind imaginile şi discutând pe marginea acestora.
În cazul primei probleme am observat că dacă unul dintre cei doi copii (unul împingea un cărucior cu o plantă în el, iar altul îl trăgea) ar renunţa fie la împins, fie la tras, căruciorul s-ar deplasa mai greu, fiindcă forţele celor doi cumulate ajutau căruciorul să se mişte mai uşor. Am compus apoi o problemă asemănătoare cu prima desenând imaginea în căsuţa adecvată, dar schimbând numerele. Am rezolvat problema adunând copiii care trăgeau cu cei care împingeau obiectul ales. Am încercuit la ultima problemă trăsura ce se deplasa cu o forţă mai mare (cea cu doi cai), am scris în căsuţe numărul corespunzător cailor din cele două imagini, apoi am explicat de ce trăsurile nu se deplasează la fel.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu